sâmbătă, 14 ianuarie 2012

o poveste de viata

O poveste de viata…

Oameni uitati, oameni de langa noi si totusi atat de departe, oameni multumiti cu nimic…
A fost odata….o femeie frumoasa, care in urma unor intamplari tragice in familia ei s-a retras in munte, a hotarat sa traiasca sin...gura, izolata, intrun loc pe care ea il considera raiul…raiul ei, familie numeroasa odata, 6 frati..acum a mai ramas doar ea, tatal ei a fost prizonier pe frontul sovietic, si spune ea, cine stie ce pacate mai are ea de platit inca…ea e ultima din numele ei…
O femeie simpla, batrana de acum, care mai stie doar cum o cheama si cand s-a nascut, restul, cum zice ea, “baba nu stie sa socoteasca, dar socotiti voi oameni buni si imi spuneti si mie cat am”

Am intalnit-o , era dupa apa, si cand ne-a vazut cu aparatele de fotografiat la ochi, a intrebat mirata, da asta ce e maica, ce faceti voi acolo? Baba, simpla, om cu credinta in Dumnezeu, a primit micile provizii cu bucurie spunand, multumesc Maica Sfanta ca le-ai indrumat pasii pana aici,

painea dusa I s-a parut ca un tort, a zis ca nu a mancat de mult si se va bucura de fiecare felie… Nu o doare niciodata nimic, nu se plange de nimic, are de toate in saracia ei …ii sopteste celui care ne-a fost ghid, ea ce sa ne dea….

Dorinta ei mare este un magar, care sa o ajute sa aduca apa la animalele ei dragi, 3 vaci sterpe, care nu o ajuta decat ca sunt acolo, si mai are si ea cu “cine “ sa vorbeasca. Pe langa aceste suflete…de animale, mai are si vreo 2 caini, sa o apere de lupii rai , de ursi si de restul de animale de pe munte.
Acolo sus, ea traieste singura de mai bine de 20 ani, se bucura cand cineva da de ea, si mai vorbeste si ea cu lumea..
schioapa, cu un picior mai scurt din cauza frigului, cu doua bastoane si mergand vai de capul ei, isi pune in desaga o sticla de 2 l de apa si cu un alt bidon de 10l in mana, merge, incet,asa cum poate , si cara cate 70l pentru animale…

O mica bucurie este sa asculte radioul, iar cand s-a dereglat postul a crezut ca s-a stricat …atat de simpla este..

Ne-a urat drum bun, si i-am promis ca la primavara ne vom intoarce la ea…cu un magar, animalul care sa o ajute…
am vizitat-o stiind de ea de la un om cu suflet mare, care merge sa ii duca lumina adica lumanari..

Azi, am fotografiat ceva atat de trist…dar este din pacate o realitate, oameni pe care nu vrem sa ii vedem …
























7 comentarii:

  1. Impresionant !!! Nu gasesc alte cuvinte sa pot comenta. Felicitari pentru aceasta postare !

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Daniela, eu spun ca nu ai fotografiat nimic trist..poate pentru tine e un pic mai trist (pentru anii tai de poveste)...dar celor carora le-ai redat imaginile, cred ca sunt uimiti ca inca e vie povestea.., si e plina de viata si culoare, chiar daca unele "clisee" sunt in alb si negru,... daca privim atenti lucrurile, stim foarte bine ca viata e grea si o lupta oriunde ar fi ea...dar niciodata nu vom mai stii cum este zapada imaculata, aerul curat, natura generoasa si asa cum este ea, ce ne ofera din plin aceea ce poate insemna o viata lunga...chiar grea, chiar brazdata de riduri si chiar daca ne vom deplasa cu anii multi in carca...ai transmis un lucru frumos, sensibil, e ca o atentionare la a privi cu aminte si a "citi" cu mintea si privirea, cu sufletul si cu inima, astfel de povesti vii..

      Ștergere
  3. Impresionanta povestea, la fel si batrana; iar din aceasta poveste nu ar trebui sa vedem tristetea ci libertatea pe care noi ne-am pierdut-o. A. Plesu ar zice ca aceasta e 'Frumusetea uitata a vietii'.
    Despre fotografii, ce sa mai zic sunt superbe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc frumos VV si Dan G pentru aceste randuri minunate. voi fotografia in continuare cu sufletul, ca doar asa pot realiza ceva frumos!

      Ștergere
  4. Suntem tentati sa spunem "saraca batrana". As spune "saracii de noi"! Daca acesti oameni ar putea sau ar sti sa-si canalizeze forta, ar putea face minuni. Pe cand noi, daca am fi pusi sa traim auster chiar si cateva zile, ni s-ar dezechilibra universul. Nu sunt bogati cei care au mult ci cei ce au nevoie de putin.

    Dana, continua sa faci ceea ce ai inceput! Frumos!

    Din suflet,
    Anghel.
    P.S. Daca faceti vreo actiune in primavara, da-mi de veste sa cotribui si eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc Anghel, si pentru ca am promis ceva batranei, ma voi tine de cuvant, in primavara voi fi la ea , baba de pe munte cum se numeste ea, cu un magarus, si iti voi da desigur de veste. Multumesc!

      Ștergere