ai reusit sa aduci cu tine si sa pui aici prin obiectivul aparatului tau, prin ochiul tau ager, nu numai imaginea in mare a a Lapusului de candva sau de acum, pentru ca nimic nu schimba locurile si aceleasi oameni, aceleasi fete,…. aceleasi fete brazdate de riduri ce niciodata nu se sterg nici de vreme si nici de alte greutati....vor face sa fie cerul senin, cu turlele inconjurate de crengi inverzite, de lemnul prelucrat aratand mana plina de munca, asa cum gardul, unicul gard, asa cum l-ai vazut, te lasa sa intrezaresti fetele blajine, adevarate, pline de farmec, asa ca acele straie , unice, cu tricolor, femei si barbati ale locurilor.....poti merge pe drum sa vezi toate astea, intalnind acele bivolite, si gustand din laptele lor gras , vrand sa le vezi in grajdul lor, ferite de alte rigori decat de cerceii galbeni deja obligatorii...o cruce, un fuior, un fluier, o vioara...se lasa sunetul aceea ce ai lasat sa simti in apusul inevitabil, chiar daca cu parere de rau, dar lasandu-ti un bine, te desparti de toate astea ce-ti umplu sufletul,… arunci cu coada ochiului prin oglinda retovozoare....dar le-ai adus pe toate cu tine, sa ne bucuram si noi alti privitori…..imaginea puternica si cautata...zambetul….
ai reusit sa aduci cu tine si sa pui aici prin obiectivul aparatului tau, prin ochiul tau ager, nu numai imaginea in mare a a Lapusului de candva sau de acum, pentru ca nimic nu schimba locurile si aceleasi oameni, aceleasi fete,…. aceleasi fete brazdate de riduri ce niciodata nu se sterg nici de vreme si nici de alte greutati....vor face sa fie cerul senin, cu turlele inconjurate de crengi inverzite, de lemnul prelucrat aratand mana plina de munca, asa cum gardul, unicul gard, asa cum l-ai vazut, te lasa sa intrezaresti fetele blajine, adevarate, pline de farmec, asa ca acele straie , unice, cu tricolor, femei si barbati ale locurilor.....poti merge pe drum sa vezi toate astea, intalnind acele bivolite, si gustand din laptele lor gras , vrand sa le vezi in grajdul lor, ferite de alte rigori decat de cerceii galbeni deja obligatorii...o cruce, un fuior, un fluier, o vioara...se lasa sunetul aceea ce ai lasat sa simti in apusul inevitabil, chiar daca cu parere de rau, dar lasandu-ti un bine, te desparti de toate astea ce-ti umplu sufletul,… arunci cu coada ochiului prin oglinda retovozoare....dar le-ai adus pe toate cu tine, sa ne bucuram si noi alti privitori…..imaginea puternica si cautata...zambetul….
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aceste randuri, superb scrise!
RăspundețiȘtergere